​

În acest tip de editare, analizez fiecare paragraf și  notez pe margine problemele. Fiecare scenă este verificată pentru coerență și claritate; comentariile sunt adăugate doar acolo unde este necesar. 

 

Editarea aceasta nu mai vizează „ce spune povestea”, ci „cum funcționează concret fiecare scenă”, urmărind aspecte precum:

​

– coerența acțiunii: dacă lucrurile se întâmplă logic la nivel de scenă și capitol)

​

– claritatea scenelor: cine este unde, ce se întâmplă exact

(în unele scene, poate să nu fie foarte clar din prima poziționarea personajelor sau ce vede efectiv personajul focal, ceea ce poate crea o ușoară confuzie de spațiu)

​

– coerența temporală
(există situații în care o acțiune începe dimineața și, fără evenimente intermediare clare, scena pare să ajungă la apus, deși dialogul și desfășurarea nu justifică această trecere de timp)

​

– naturalețea dialogului

​

– consistența punctului de vedere
(spre ex, identificarea zonelor de head hopping)

​

– evitarea micilor confuzii care pot scoate cititorul din poveste
(uneori sunt introduse personaje sau informații fără o ancorare suficient de clară în scenă, astfel încât cititorul trebuie să revină pentru a înțelege exact contextul)

​

 

Aceasta este, practic, etapa în care textul începe să „curgă” fără blocaje și devine mult mai ușor de urmărit pentru cititor.

 

Autorii din Occident se bazează pe acest tip de editare pentru că, după luni sau ani de lucru la un manuscris, ei știu ce au vrut să spună și pot trece ușor peste goluri de logică, repetiții, tranziții neclare sau scene care în mintea lor funcționează, dar pe pagină nu sunt încă suficient de limpezi. Un editor de development verifică exact aceste lucruri din exterior, cu distanță și rigoare, acolo unde autorului îi este aproape imposibil să fie complet obiectiv cu propriul text. 

*Nu îmi asum niciun credit pentru ideile și sugestiile pe care le ofer în cadrul consultanței.