Nu este suficient să scrii și să tipărești o carte. Contează cum scrii și în ce fel publici și promovezi acea carte. Scrisul este atât artă, cât și știință, iar autorii români sunt insuficient consiliați de către editori. Unele persoane își formează tot felul de concepții greșite legate de scris și publicat, scriitorii debutanți nu știu la ce ar trebui să se aștepte sau ce anume să ceară unui editor, în vreme ce editarea de structură este un subiect aproape tabu în țara noastră, foarte puține edituri oferind și explicând importanța unei astfel de intervenții pe text. 

​

Abordarea scrisului alături de specialiști rămâne totodată o investiție costisitoare. Practic, putem spune că în România investim foarte mult în scrierea, publicarea și promovarea unei cărți, deși nu putem câștiga suficient din vânzări nici măcar pentru a ne plăti facturile lunare.

 

Și atunci ne întrebăm: merită oare investiția în pregătirea noastră de scriitori și colaborarea cu un editor când putem scrie oricum și singuri, din instinct, și când putem publica pe platforme de self-publishing sau pe Wattpad? Răspunsul îl deține fiecare, în funcție de aspirațiile sale. 

 

Dacă scrierea unei cărți poate fi o modalitate terapeutică de a ne umple timpul liber, publicarea acesteia are anumite implicații. Din momentul în care oferim acces publicului la rezultatul hobby-ului nostru, indiferent că publicăm prin intermediul unei edituri, pe blogul propriu, ori pe alte platforme, ne asumăm o serie de responsabilități. 

 

Ceea ce scriem ne reprezintă, ne caracterizează. Odată ce publicăm o carte, nu mai putem schimba nimic, ca autori suntem puși în rând cu ceilalți autori, chiar dacă scriem de plăcere, în timpul liber, sau suntem începători, iar peste ani putem regreta o abordare superficială și amatoricească în acest domeniu.