De ce am nevoie de corectură și stilizare (redactare)?

Înainte de publicare, un manuscris are nevoie atât de corectura greșelilor gramaticale, ortografice și de punctuație, cât și de stilizare. Un manuscris plin de greșeli, incorect redactat, este deseori refuzat de către edituri. Stilizarea de text este o corectură avansată prin care se revizuiesc exprimările, figurile de stil, se elimină repetițiile, anacoluturile și redundanțele dintr-o frază. Termenii nepotriviți sunt înlocuiți cu sinonimele potrivite în context, pentru a da corectitudine și fluiditate textului. 

Cuvântul greșit într-o frază frumos construită poate slăbi sau altera ideile. Repetițiile pot face un text obositor, iar prea multe cuvinte îl pot face greoi. Unele cuvinte utilizate de scriitori, pe care ei le-au considerat ca fiind cele mai bune, ar putea fi chiar acele cuvinte care complică frazele, zăpăcind cititorii. Este datoria unui redactor să elimine acei termeni inutili și să curețe textul, dându-i o notă profesionistă. 

Mulți scriitori depind de redactorii lor în acest sens. Scrisul nu este doar talent, ci și o abilitate. Autorii considerați străluciți pentru ideile cărților lor pot datora o parte a succesului tenacității unor redactori minuțioși care i-au ajutat să-și exprime acele idei într-un mod clar. Scriitorii apreciați pentru felul în care își aștern poveștile pe hârtie  lucrează deseori cot la cot cu editorii.   


De ce facem greșeli în scris?

Creierul este o mașinărie complexă și diferite procese cognitive trebuie să lucreze simultan într-o manieră precisă și fluidă pentru a rememora forma ortografică corectă a unui cuvânt, de repetate ori. La acest lucru se adaugă faptul că astăzi scriem cel mai mult la calculator, iar greșelile devin, de cele mai multe ori, rezultatul unui creier obosit. 

Când scriem, suntem setați pe transpunerea ideilor din minte pe ecran, iar mărunțișurile legate de liniile de cratimă, unele diacritice, virgule etc intră în modul autopilot. Fiind așa de concentrați pe ceea ce se întâmplă în capul nostru, când recitim ce am scris, suntem programați să citim doar ceea ce credem că am scris nu ceea ce am scris exact. 

De aceea, un redactor poate depista cuvintele scrise greșit la o primă citire a manuscrisului, în timp ce scriitorii, care au lucrat o perioadă lungă la text, nu le observă.


Când crezi că manuscrisul ți-a fost corectat...


Autorii se așteaptă ca editura să le corecteze manuscrisul, ceea ce este o pretenție legitimă. În realitate, nici măcar o editură tradițională care se respectă nu (poate) face mult. Când gradul de lizibilitate (readability) al textului este mic (când ideile sunt exprimate neclar sau incoerent), nicio editură nu se angajează să facă o transformare magică demnă de Zâna cea Bună a Cenușăresei, chiar dacă ideea cărții este de bestseller. Asta este valabil atât în Occident, cât și în România.